Im bratisarea...Când ne-am zarit,
aerul dintre noi si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atât de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez în brate
asa cum tin trupul copilariei,
întrecut,cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu